Cum îl facem pe copil să devină responsabil

Pentru a fi responsabil, copilul trebuie sa simta complicitatea parintelui. El trebuie sa simta ca poate conta pe ajutorul si sprijinul parintelui si mai ales pe intelegerea acestuia fata de dificultatile lui si acesta fara sa fie judecat. Simtindu-se inteles, copilul capata un mare elan, o deschidere spre viata. Vrea si se simte capabil sa-si asume responsabilitati. Totusi, copilul are nevoie de parinte ca sa-l ghideze si sa-i fie complice in aceasta invatare.

Ce inseamna sa fii parintele complice

Inseamna sa il faci pe copil sa participe la insusirea unor noi abilitati. Iata un exemplu: Cand copilul si parintele pregatesc masa impreuna, parintele il initiaza, ii arata trucuri, ii da sfaturi. Alte exemple: parintele ii arata copilului cum sa coasa nasturi, sa taie singur alimentele, sa ia autobuzul singur, sa-si spele hainele, sa-si pregateasca temele, sa stranga jucariile. In toate aceste cazuri parintele are rolul de a-l stimula pe copil sa actioneze si de a-l felicita cat mai des. De asemenea, trebuie sa fie mereu intelegator si sa nu-l judece. Tot acest comportament ii va permite copilului sa-si foloseasca noua abilitate dobandita.

Parintele care nu este complice

Exemplu: o fetita in varsta de 10 ani trebuia sa spele rufele ei cat mama era la serviciu, dar n-a facut-o. Reactia mamei: «Esti iresponsabila. Nu pot sa-ti incredintez nicio responsabilitate.» In acest caz, daca mama actioneaza in mod regulat astfel, fetita va deveni cu adevarat iresponsabila si va ajunge sa creada acest lucru de vreme ce mama ei o defineste astfel. Copilul va prefera sa nu-si mai asume responsabilitatea pe motivul ca este criticata, ca nu este la inaltimea asteptarilor parintilor. Acest comportament nu duce nicaieri. Parintele trebuie sa fie complice la actiunea copilului pentru a-l determina pe acesta sa reactioneze corespunzator.

You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply