Azi, in gand cu Eminescu … prin Iasi

In fiecare an, pe data de 15 ianuarie, Mihai Eminescu – „Luceafarul poeziei romanești” – ajunge la inimile celor care il omagiază. Anul acesta se implinesc 167 de ani de la nasterea celui mai mare poet roman, care, chiar daca il trecem cu vederea de-a lungul anului, se face simtit prin poemele cunoscute.

Are cel mai lung poem de dragoste, „Luceafarul” si a descris nemaipomenti in versuri copilaria (pe care a petrecut-o la Botosani si Ipotesti). Nu este roman care, la școala, nu a invatat macar o poezie de Eminescu sau vreun indragostit care nu a putut alege vreun poem eminescian pe care sa-l recite iubitei.

Printre cele mai cunoscute poezii ale lui Mihai Eminescu amintim „Somnoroase pasarele”, „Floare albastra”, „Luceafarul”, „Scrisoarea I” „Scrisoarea II”, „Scrisoarea III”, „Scrisoarea IV”, „Lacul”, „Revedere”, „Pe langa plopii fara sot”, dar si altele care, cu siguranta au ramas in memoria oricarui iubitor de poezie si frumos.

In „dulcele targ”, urbe romantica prin excelenta, si-a dus si Eminescu pasii, spatiu ce coincide cu inceputul celebritatii si al creatiei sale. „Teiul lui Eminescu” din Parcul Copou este unul dintre simbolurile sub ramurile caruia se spune ca poetul cadea adesea in meditatie si visare, mistuit de amorul pentru Veronica Micle.

Un alt punct de reper al itinerariului eminescian iesean il constituie Casa Pogor (azi, sediul Muzeului Literaturii Romane), loc de intilnire a scriitorilor junimisti, acolo unde acestia isi citeau creatiile si apoi le publicau in revista „Convorbiri Literare”.

Statuia inchinata Luceafarului, de linga Biblioteca Centrala Universitara „Mihai Eminescu”, este un monument realizat de sculptorul Ioan Schmith Faur in 1929 si amplasat initial in fata Universitatii iesene, dupa care a fost asezat pe locul actual, in 1957. Se spune ca acest grup statuar simbolizeaza un „portal”, pe cele doua laturi fiind reprezentate doua figuri alegorice – poezia si filosofia.

Din perioada ieseana dateaza si prietenia poetului cu „badia” Ion Creanga, in „locuinta” caruia a stat o vreme. Bojdeuca din Ticau a povestitorului humulestean nu si–a schimbat aspectul: aceleasi doua odaite cu tinda care duce undeva in spate, spre un cerdac cu vedere catre dealurile Ciricului si Sorogarilor, alaturi de o frumoasa gradinita cu pomi fructiferi si multe flori. Bojdeuca lui Creanga este un binevenit loc de popas in orice anotimp, dar mai cu seama primavara, cind are loc Sarbatoarea Bojdeucii.

Ultimul popas eminescian prin Iasi il facem la asa–numitii „Plopi fara sot” din Bucium, un palc de plopi din apropierea hanului „Trei Sarmale”, unde se ospatau si beau vinul prieteniei Eminescu si Creanga. Falnicii copaci sunt un alt loc de pelerinaj renumit; se crede ca acestia l-au inspirat pe poet in compunerea poeziei „Pe langa plopii fara sot”, poezie care evoca iubirea dintre Eminescu si Veronica Micle. Copacii erau considerati ca un reper in drumul catre iubita.

Surse:
alba24.ro
vacantesicalatorii.ro
wikipedia.org

You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply